În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Om și lege“ apărută la Editura Eminescu în 1987.
Imaginea
cu crăpătura în zid
devenise terorizantă.
El era un țânc zgâindu-se prin gard, Ea trăia acolo, dincolo, sigură pe Ea, indiferentă la cel ce putea s-O vadă o fracțiune de secundă atunci când trecea prin dreptul strâmtului său câmp vizual. Ea putea foarte bine să nici nu știe că există cineva (sau mai mulți? care o pândeau cu răsuflarea tăiată sau, și mai grav, putea să cunoască acest amănunt, dar să-i fie total indiferent. Provocând apariția visului, personajele din cărțile pe care le citise n-au făcut nimic mai mult decât că “au lărgit cu unghiile zgârietura din gard. Au putut astfel vedea cu o fracțiune de secundă mai mult decât înainte. Dar au rămas la fel de inutili, la fel de ignoranți pe partea cealaltă a împrejmuirii. Și pentru că n-au putut să recunoască atâta lucru, au…