Istoriei universale îi scapă – zice Miguel de Unamuno în Viaţa lui Don Quijote şi a lui Sancho – realitatea, măruntă, cotidiană. Pentru omul trăind în timp şi în spaţiu, chiar şi evenimentele epocale, clătinătoare de conducători şi imperii, sînt percepute tot prin ecourile lor în viaţa de fiecare zi:
„Cea mai bună carte de Istorie Universală, cea mai trainică şi mai cuprinzătoare şi cea mai cu adevărat universală, o va scrie cel ce va izbuti să povestească cu viaţă şi adîncime pizmele, bîrfelile, intrigile şi uneltirile ce se…